Gut & Digestion Balance

Senna alexandrina este un arbust mic, rezistent la secetă, nativ în Egipt, Sudan și Peninsula Arabică. Planta este folosită în medicina arabă încă cel puțin din secolul al IX-lea d.Hr. și a fost introdusă în herbalismul european prin texte medicale arabe în perioada medievală — senna alexandrină originală își ia numele de la orașul portuar egiptean prin care a fost tranzacționată în Europa. Astăzi, India este cel mai mare producător comercial.

Frunzele conțin o clasă de compuși numiți senozide — în mod specific senozide A și B, care sunt glicozide diantrone. Fitochimia modernă a caracterizat acești compuși în detaliu; aceeași familie de compuși apare în mai multe plante tradiționale din această categorie. Folosim 500 mg per porție, care se află la capătul superior al dozelor suplimentare europene standard.

Cascara sagrada — literal scoarță sacră în spaniolă — provine de la un copac mic nativ din nord-vestul Pacificului din America de Nord. Scoarța a fost folosită de triburile indigene din actualele Oregon, Washington și Columbia Britanică cu mult înainte de contactul european și a fost adoptată în herbalismul occidental în anii 1870 de către dr. John Bundy de la Școala Medicală Eclectică. Până la începutul secolului al XX-lea, era unul dintre cele mai utilizate materiale herbale din farmaciile europene.

Scoarța conține cascaroside — un grup de glicozide antranoide (cascaroside A, B, C și D) care sunt înrudite structural cu, dar distincte de senozidele găsite în frunza de senna. Extractele moderne de cascara sunt maturate timp de cel puțin un an înainte de utilizare, deoarece scoarța proaspăt recoltată este prea iritantă pentru utilizare directă — acesta este un marker de calitate pe care îl urmăm.

Lactobacillus acidophilus este o bacterie Gram-pozitivă care este una dintre cele mai studiate specii probiotice din microbiologia modernă. Specia a fost izolată și caracterizată pentru prima dată la începutul secolului al XX-lea. Este, de asemenea, un rezident familiar al tractului digestiv uman și se găsește natural în alimentele lactate fermentate, inclusiv în unele iaurturi și chefiruri tradiționale.

Notă: Bulgaria are o asociere faimoasă cu o specie înrudită, dar distinctă, Lactobacillus delbrueckii subsp. bulgaricus, bacteria responsabilă pentru iaurtul tradițional bulgăresc. Lactobacillus acidophilus este o specie diferită; menționăm acest lucru doar pentru a evita confuzia.

Plantago ovata este o mică plantă anuală nativă în subcontinentul indian și în părți din Orientul Mijlociu. A fost folosită în medicina ayurvedică de peste două mii de ani, iar tărâța semințelor — partea folosită în suplimente — este una dintre cele mai concentrate surse naturale de fibre solubile. India rămâne cel mai mare producător mondial, cea mai mare parte a cultivării comerciale având loc în statul Gujarat.

Tărâța este compusă în principal din arabinoxilan, un polizaharid solubil care se umflă dramatic la contactul cu apa — un singur gram de tărâță de psyllium poate absorbi de multe ori greutatea sa în apă și poate forma o masă moale, asemănătoare gelului. Această proprietate fizică este baza utilizării sale tradiționale.

Semințele de in fac parte din cultura alimentară umană încă din perioada neolitică — dovezile arheologice din siturile din actuala Elveție și Bulgaria arată că cultivarea inului datează de cel puțin 6.000 de ani. Planta este cultivată în Europa temperată, cu producție majoră în Franța, Belgia, Rusia și țările din Europa Centrală, inclusiv Bulgaria.

Semințele de in conțin atât fibre solubile, cât și insolubile, lignani vegetali (cea mai mare concentrație din orice aliment obișnuit) și acidul gras omega-3 alfa-linolenic. În Gut & Digestion Balance, conținutul de fibre și lignani sunt componentele relevante.

Aloe vera este o plantă suculentă nativă în Peninsula Arabică și acum cultivată comercial în regiunile mai calde ale lumii — Mexic este în prezent cel mai mare producător, urmat de Republica Dominicană, Statele Unite și India. Gelul din frunza interioară a fost folosit în tradițiile herbale din Africa, Orientul Mijlociu și Mediterana de mii de ani; dovezile arheologice arată utilizarea aloei în practica medicală egipteană încă din 1500 î.Hr.

Gelul este compus în principal din polizaharide — compuși moi, formatori de gel, asociați tradițional cu proprietăți calmante. Folosim 50 mg de pulbere de gel de aloe vera decolorată, cu conținut scăzut de aloină per porție, care este standardul pentru suplimentele europene.